Calendarul Mayas


Maya au fost o civilizaţie mezoamericană deosebit de sofisticată, ale cărei teritorii au inclus zonele în care se află astăzi Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador şi statele mexicane sud-estice Tabasco, Yucatan şi Quintana Roo. Cele şase secole dintre anii 250 şi 900 d.Hr. au reprezentat perioada clasică a culturii maya, când realizările artistice şi intelectuale au echivalat orice cultură precolumbiană din Americi. Maya au fost primii oameni din Americi care au păstrat informaţii istorice, majoritatea sub forma unor stele împodobite (monumente din piatră) şi au ţinut arhive ale evenimentelor civile, ale calendarului maya şi ale cunoştinţelor astronomice.

Poate că cel mai semnificativ exemplu al realizărilor culturii maya îl reprezintă extraordinarul şi complicatul lor sistem calendaristic, care a influenţat enorm calendarul aztec de mai târziu. Acest calendar a căpătat o semnificaţie de rău augur la începutul secolului XXI pentru că, potrivit unei interpretări a datelor acestuia, la solstiţiul de iarnă (în jurul datei de 21 decembrie) din 2012 va avea loc un potop catastrofal, iar lumea va fi distrusă.

Calendarele şi evenimentele astronomice

În general, calendarele se bazează pe evenimente astronomice, precum ciclurile soarelui, lunii, planetelor şi stelelor. Civilizaţiile străvechi depindeau de mişcarea observată a acestor corpuri cereşti pentru a-şi stabili anotimpurile, lunile şi anii, preoţii-astronomi anunţând începerea unei noi perioade. Asemenea calendare erau şi încă mai sunt folosite la organizarea activităţilor agricole, vânătoare şi migrare, precum şi pentru a determina datele evenimentelor publice şi religioase.

Calendarul sumerian

Una dintre primele culturi care au creat un calendar au fost sumerienii, care au trăit în sudul Mesopotamiei, în urmă cu aproximativ 5 000 de ani. Calendarul sumerian, moştenit apoi de babilonieni, împărţea anul în 30 de luni, diviza ziua în 12 intervale (fiecare echivalând cu câte două ore), fiecare interval având 30 de părţi (echivalentul a patru minute).

Calendarul egiptean

Calendarul egiptean original pare să fi derivat din ciclurile lunii, dar ulterior a fost înlocuit, atunci când egiptenii au observat că Steaua Câinelui (Sirius, în constelaţia Caniş Maior) se ridica împreună cu soarele o dată la fiecare 365 de zile, precedând revărsarea anuală a Nilului cu câteva zile. Pe baza cunoaşterii ridicării heliacale a lui Sirius, au instituit un calendar de 365 de zile care pare să fi început în anul 4236 î.Hr., fiind poate prima dată înregistrată din istorie.

Anul egiptean era alcătuit din 12 luni a câte 30 de zile fiecare, la care se adăugau cinci zile la finalul anului. Lunile lor erau împărţite în trei perioade sau săptămâni, fiecare de câte zece zile.

Calendarul iulian şi cel gregorian

Calendarul iulian, un calendar solar instituit în anul 46 î.Hr. de Iulius Caesar, conţinea un an normal de 365 de zile, împărţit în 12 luni, cu o zi adăugată în februarie, o dată la patru ani. Acesta a fost calendarul european standard până la instituirea Calendarului Gregorian, mult mai precis, în 1582.

Cum îşi organizau mayaşii calendarul

Calendarele Americii precolumbiene, inclusiv maya şi cel aztec, aveau în comun multe caracteristici de bază, precum un an ritualic de 260 de zile. Calendarul maya, centrul vieţii şi culturii lor, nu se baza doar pe soare şi lună, ci şi pe ciclurile planetei Venus şi pe Constelaţia Pleiadelor. De fapt, despre calendarul maya ştim că este o serie de trei sisteme de calendare folosite în paralel, cel mai vechi şi cel mai important fiind Tzolkin (calendarul sacru). Existau, de asemenea, Haab (un calendar solar agrar/civil) şi Calendarul Lung.

Tzolkin sau Anul Sacru era un calendar religios folosit pentru a-şi boteza copiii, a prezice viitorul şi a decide asupra datelor favorabile în chestiuni precum bătăliile şi căsătoriile. Tzolkin consta dintr-un an scurt de 260 de zile (13 luni de câte 20 de zile), fiecare zi a lunii având un nume, asemănător zilelor săptămânii de astăzi, şi un simbol. Numele zilelor maya erau Imix, Ik, Akbal, Kan, Chicchan, Cimi, Manik, Lamat, Muluc, Oc, Chuen, Eb, Ben, Ix, Men, Cib, Caban, Etznab, Cauac şi Ahau. Fiecare dintre aceste nume era simbolizat printr-un zeu care purta timpul pe cer, indicând astfel succesiunea nopţilor şi zilelor.

Acest sistem al anului scurt, Tzolkin, pare să fi fost preluat de maya de la civilizaţia zapotecă, o cultură nativă din sudul şi centrul Mexicului, datând cel puţin din 1500 î.Hr., care a început să înregistreze datele sub această formă în jurul anului 600 î.Hr. Tzolkin se bazează pe ciclurile grupului de stele numit Pleiadele, o constelaţie semnificativă pentru maya, care foloseau piramidele şi observatoarele pentru a le urmări mişcarea. Într-adevăr, piramida şi complexul de temple de la Teotihuacan, de lângă Mexico, sunt orientate în poziţia în care Pleiadele sunt dispuse la orizont. Mai târziu, maya au combinat Tzolkin cu un calendar lunar numit Tun-Uc, care folosea cicluri de câte 28 de zile care reflectau ciclul menstrual al femeilor.

Calendarul Haab

Haab sau Anul Vag (numit vag pentru că era cu un sfert de zi mai scurt decât anul solar) era un calendar solar în parte similar cu al nostru şi legat în primul rând de agricultură şi anotimpuri. În perioada maya clasică, zilele Haab erau numărate de la 0 la 19, iar prima zi a anului era 0. De fapt, maya au inventat numărul 0. Sistemul lor de calcul se baza pe numărul 20, în loc de numărul 10, ca în sistemul nostru, astfel că numărau de la zero la 19, şi nu de la 0 la 10, înainte de a trece la următoarea serie. Calendarul Haab consta din 18 luni a câte 20 de zile, urmate de o lună „nenorocoasă” de cinci zile, numită Uayeb, totalizând 365 de zile care să se potrivească cu anul solar. Calendarele Tzolkin şi Haab erau combinate pentru a forma un ciclu coordonat de 52 de ani, cunoscut drept Runda Calendarului. La începutul acestor Runde ale Calendarului, existau celebrări ritualice, care includeau stingerea focurilor vechi şi aprinderea altora noi, precum şi sfinţirea noilor temple.

Calendarul Lung

Calendarul Lung, presupus a fi mai precis decât Calendarul Iulian din Europa secolului al XVI-lea, pare să fi fost creat în jurul primului secol î.Hr. şi a fost folosit pentru înregistrarea datelor de-a lungul unor mari perioade de timp. În esenţă, Calendarul Lung totalizează numărul de zile începând cu august 3114 î.Hr., data când se presupune că a început a Patra Creaţie Maya ori actualul Mare Ciclu. De fapt, acesta a fost anul maya 0, asemănător datei de 1 ianuarie a anului 1 d.Hr. Prin urmare, 3114 î.Hr., data de început a acestui ciclu de timp, este scrisă 0-0-0-0-0 ; 13 cicluri de câte 394 de ani vor trece până când va începe următorul ciclu, adică în anul 2012 d.Hr. (13-0-0-0-0).

Calendarul Lung constă practic dintr-un tun de 360 de zile, 20 de tuni reprezentând un katun (7 200 de zile), 20 de katuni formând un baktun (144 000 de zile), iar 13 baktuni semnificând Marele Ciclu (1 872 000 de zile sau în jur de 5130 de ani). Maya credeau că, la sfârşitul acestui Mare Ciclu, lumea, aşa cum o cunoaştem, va înceta să mai existe.
Incredibila complexitate a sistemelor calendaristice maya poate fi explicată parţial prin nevoia de putere şi influenţă.

Deciziile privind datele unor evenimente sacre şi ale ciclurilor agricole erau de competenţa preoţilor maya, care luau hotărâri consultând calendarele pentru a şti când este timpul să se efectueze anumite lucrări. Abilitatea lor de a descifra înţelesurile calendarelor pentru (de exemplu) momentele propice semănatului şi culesului ori de a spune care erau zilele favorabile căsătoriilor ori războiului le conferea un control nelimitat asupra populaţiei. Cum cetăţeanului de rând nu i se cerea să înţeleagă acest complex calendar, preoţii aveau libertate deplină să complice sistemul după cum le convenea.

2012…înseamnă sfârşitul lumii?

Solstiţiul de iarnă al anului 2012 d.Hr. din Calendarul Lung maya semnifică sfârşitul celui de-al 13-lea ciclu baktun care a început în 3114 î.Hr. Sfârşitul calendarului maya la această dată a alarmat mulţi oameni, care cred că semnifică distrugerea violentă a pământului. Dar oare chiar au prezis maya un asemenea cataclism în calendarul lor?

Una dintre cele mai importante credinţe ale maya era ideea unui univers ciclic, în care Pământul trecea în mod sistematic prin creaţii şi distrugeri. În Popol Vuh (Cartea Sfaturilor), cartea sacră a maya, scrisă probabil la sfârşitul secolului al XVI-lea d.Hr., dar fiind mult mai veche, predomină descrierile creaţiilor şi ale inundaţiilor distructive succesive. Există, de asemenea, descrieri ale creaţiei din 3144 î.Hr. pe diferite monumente maya, precum monolitul cunoscut drept Stela C din oraşul Quirigua, Guatemala. Asemenea texte descriu creaţia, inclusiv organizarea zeilor, de exemplu, iar nu distrugerea. În plus, descriu evenimente mitice petrecute cu mult timp înainte de anul 3114 î.Hr.

Calendarul maya determină, de asemenea, date îndepărtate din viitor, de exemplu o aniversare regală care va avea loc în octombrie 4772 d.Hr. Acest lucru nu ar fi posibil dacă lumea ar fi deja distrusă până atunci. Ceea ce indică maya pentru solstiţiul de iarnă al anului 2012 ar trebui mai degrabă interpretat ca sfârşitul unui ciclu vechi şi începutul altuia nou, nu ca sfârşitul lumii. Ciclul străvechiului calendar maya supravieţuieşte şi astăzi în sudul Mexicului şi în ţinuturile înalte din Guatemala, de acesta îngrijindu-se preoţii calendarului sau paznicii zilei, care încă păstrează numărătoarea sacră de 260 de zile pentru divinaţie şi alte activităţi ritualice.

0 Response to "Calendarul Mayas"

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget
powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme