Esoterism

Din nefericire, o buna parte din documentele din arhiva Vaticanului n-a iesit niciodata din arhivele Vaticanului, din diferite motive (si nu trebuie neaparat sa se vada in acest lucru o atitudine de cenzura, care a existat, fara indoiala, in cazul textelor eretice, evanghelice apocrife), incepind cu reaua administrare bibliotecara a unora, cu lipsa de chef a altora de a traduce niste documente considerate drept lipsite de importanta (fapt discutabil, fara doar si poate; pentru ca de curind au fost efectuate nistre traduceri costisitoare pe spezele unor banci si institute de credit) si terminind cu necesitatea de a se pastra cu grija documentele rare.

Scotocind prin Vatican files (dosarele Vaticanului) aflam ca in ziua de 12 februarie 1106 niste “stele” luminoase si-au facut aparitia pe cerul orasului Bari. Evenimentul acela neobisnuit ne-a fost transmis de istoricul Antonio Beatillo, calugar iezuit, care in anul 1637 a incredintat tiparului prima istorie a orasului Bari (Historia di Bari principal cittá della Puglia/ Istoria orasului Bari, capitala regiunii Puglia). Beatillo relata ca “in ziua de 12 februarie, la ceasurile amiezii, au aparut deasupra orasului Bari niste stele ce se vedeau foarte bine, ca si cum ar fi fost miezul noptii si alergau una dupa alta ca intr-un turnir, dind semne ca ar cadea pe pamint. Ce lucru anume voiau ele sa prevesteasca stim cu siguranta, dat fiind ca pe vremea aceea aproape toata Europa si nu numai ea, ci si alte parti ale lumii se aflau in razboi si intr-o saracie amarnica”. Aproape in chip de justificare a acelei stiri rasunatoare care parea a anunta un razboi spatial, Beatillo tinea sa precizeze faptul ca povestirea sa era luata dintr-o “Cronica” a lui Giovanni Nauclero (istoricul suedez Verge zis Nauclerus, 1430-1510), autor al unei “Cronici latine”, din “timpurile lui Adam si pina in anul 1500″.

Alte marturii interesante de OZN-uri

In luna ianuarie a anului 1953 a fost descoperit in abatia din Ampleforth un manuscris vechi; in acest manuscris se pomenea faptul ca in anul 1290 un disc zburase deasupra abatiei din Byland, in Yorkshire. Staretul minastirii, impreuna cu calugarii, se pregatea sa se aseze la masa cind unul din confrati a dat buzna in refector spunind ca afara se ivise o mare minunatie. Au alergat cu totii afara si au vazut un disc mare, de culoare argintie, care a zburat incet deasupra lor.

In lucrarea sa Historia de Statu Ecclesiae Dunelmensis, Robert de Greystane relateaza faptul ca, atunci cind a murit - in anul 1320, in ziua de Sfintul Grigore - superiorul abatiei din Durham a fost inmormintat in absida, in fata altarului principal. Dupa moartea sa, pe cer si-a facut aparitia o lumina puternica ce parea a straluci chiar deasupra mormintului. Apoi s-a vazut cum obiectul acela a prins a cobori si cum s-a deplasat aiurea.

In Cronica Albertina (1393-1394) se poate citi: “(in 1394) au aparut pe cer, la inceputul lunii septembrie, multi Assub, precum si niste stele zburatoare. In acelasi an, in ziua de 2 a lunii septembrie, la cel de-al doilea ceas al noptii, un mare Assub a aparut in fata ochilor celor ce se strinsesera in piata din Forli ca sa se uite la acea minunatie, deplasindu-se cu incetineala prin aer dintr-o parte intr-alta a multimii adunate acolo pret de doua rugaciuni Pater Noster; avea o lungime aparenta de doi pasi si cind a disparut a lasat - dupa spusele celor aflati acolo - un miros greu asemanator celui de ceva ars, in timp ce altii care pretindeau ca vazusera si ei acea minunatie au spus ca acel Assub de foc era la fel ca acela de mai inainte; iar apoi acel obiect a mai zabovit oarece vreme in vazduh si apoi a disparut incet-incet si n-a mai ramas din el decit un nor de urme de fum care au luat forma unui sarpe si care lucru era vrednic de a fi privit…”