Iubirea Fatala



Animalele sunt supuse de catre natura unei stari care le impinge invincibil la reproducerea numita rut.Numai omul este capabil de un sentiment sublim care-l face sa-si aleaga sotia care tempereaza printr-un devotament absolut impulsurile dorintei.Acest sentiment se numeste iubire.La animale,masculul se napusteste asupra oricarei femele,iar femelele se supun oricarui mascul.Barbatul e facut sa iubeasca o singura femeie,iar femeia demna de respect se pastreaza pentru un singur barbat.

La barbat,ca si la femeie,lasarea in voia simturilor nu merita numele de iubire:ea seamana cu rutul la animale.Libertinii si libertinele sunt niste brute.Iubirea da sufletului uman intuitia absolutului,pentru ca el insusi este absolut sau nu este.Iubirea care se trezeste intr-un suflet mare este revelatia eternitatii.In femeia pe care o iubeste,barbatul adora divinitatea fecunda care trebuie sa creeze in sine obiectul tuturor dorintelor lui,scopul lui,scopul vietii,incoronarea tuturor ambitiilor:copilul!

Aceste doua suflete nu alcatuiesc decat unul singur,completat printr-un al treilea.Este omul unic in trei iubiri precum Dumnezeu in trei ipostasuri.Inteligenta noastra e facuta pentru adevar.Iata de ce sfantul Augustin spune pe buna dreptate,dresandu-se lui Dumnezeu: “Tu ne-ai facut pentru tine,Doamne al meu,si inima noastra se chinuie pana cand isi va gasi odihna intru tine..”Or, Dumnezeu care este infinit nu poate fi iubit de om decat prin intermediar.Dumnezeu se face iubit de barbat in femeie si in barbat de femeie.Iata de ce onoarea si fericirea de a fi iubiti ne impun grandoarea si bunatatea divina.

A iubi inseamna a percepe infinitul,a descoperi pe Dumnezeu in creatura.A fi iubit inseamna a-l reprezenta pe Dumnezeu,a fi plenipotentiarul sau pe langa un suflet pentru a-i oferi paradisul pe pamant.Sufletele traiesc din adevar si iubire;fara iubire si adevar,acestea sufera si se vlaguiesc precum fiintele lipsite de lumina si caldura.Ce este adevarul il intreba cu dispret pe Iisus Hristos reprezentantul lui Tiberiu,iar Tiberiu insusi ar fi putut intreba cu un dispret si mai insolent si o ironie mai amara:Ce este iubirea?

Furia de a nu putea intelege si crede nimic,furia de a nu putea iubi,iata adevaratul infern si cati barbati si cate femei sunt prada,inca din aceasta viata,torturilor acestei infricosatoare damnari?De aici se nasc furiile patimase pentru minciuna;minciunile in iubire condamna sufletul la dementa,nevoia de a sti,mereu disperata de necunoscut si nevoia de a iubi mereu tradata de neputinta inimii.Don Juan comite crima dupa crima in cautarea iubirii si moare strans in bratele unui spectru de piatra.Faust,disperat de neantul stiintei fara credinta,cauta distractii si nu gaseste decat remuscari dupa ce o pierduse pe mult prea credula Margareta.Margareta,totusi il va salva,caci ea,biata nevinovata,il iubise cu adevarat si Dumnezeu nu poate dori ca ea sa fie despartita de cel pe care-l adorase.

Doriti sa patrundeti secretele iubirii?Studiati misterele geloziei.Gelozia este inseparabila de iubire pentru ca iubirea este o preferinta absoluta care cere reciprocitate,dar ea nu poate exista fara o incredere absoluta pe care gelozia vulgara incearca s-o distruga.Gelozia vulgara este un sentiment egoist al carui rezultat comun este inlocuirea tandretei cu ura.Este o secreta calomnie a obiectului iubit,o indoiala care ultragiaza,o furie ce indeamna la maltratare si distrugere.Judecati iubirea dupa faptele sale: daca inalta sufletul,inspira devotamentul si actiunile eroice,daca e gelos numai pe perfectiunea si fericirea fiintei iubite,daca este capabil sa se sacrifice pentru onoarea si odihna celui iubit este un sentiment vesnic si sublim;dar daca distruge curajul,daca enerveaza vointa,daca injoseste aspiratiile,daca ignora datoria este o pasiune fatala pe care trebuie s-o invingem sau sa pierim.

Cand iubirea e pure,absoluta,divina,sublima e cea mai sfanta dintre toate datoriile.Ii admiram pe Romea si Julieta,in ciuda tuturor prejudecatilor si a tuturor furiilor Capuletilor si Mmontaigues-ilor si nu ne gandim ca ura familiilor i-au despartit pentru totdeauna pe Piram si Thisbe.O admiram pe Ximena cerand moartea Cidului pentru a razbuna moartea tatalui ei,pentru ca Ximena sacrificandu-si iubirea se arata demna chiar de iubirea insasi.Ea simte ca daca si-ar trada datoria,Rodrigue n-ar mai respecta-o.Intre moartea iubitului ei si injosirea iubirii eroina nu ezita,justificand acea teribila vorba a lui Solomon care ne spune ca iubirea e mai inflexibila decat infernul.Veritabila iubire este stralucita revelatie a nemuririi sufletului;idealul,pentru un barbat cred ca este puritatea fara pata iar pentru o femeie generozitatea fara limita;el este gelos pe integritatea acestui ideal si nobila lui gelozie trebuie s-o numesc zelotipie sau tipul de zel.Visul etern al iubirii este mama imaculata,iar dogma Bisericii Catolice,imprumutata din Cantarea Cantarilor,nu are alt revelator decat iubirea.Impuritatea este promiscuitatea dorintelor;barbatul care doreste toate femeile,femeia care starneste toate poftele barbatilor nu stiu ce este iubirea si sunt nedemni de a o cunoaste.Cochetaria este destrabalarea vanitatii feminine;chiar numele acesteia este imprumutat de la ceva animalic si aminteste demersurile provocatoare ale gainilor care vor sa atraga atentia cocosului.Ii este permis femeii sa fie frumoasa,dar ea nu trebuie sa doreasca decat sa placa celui pe care-l iubeste sau pe care-l va iubi intr-o zi.

Integritatea pudorii femeii este in mod special idealul barbatilor si subiectul geloziei lor legitime.Delicatetea si magnanimitatea barbatului este visul special al femeii si in acest ideal isi gaseste ea stimulentul sau disperarea iubirii ei.Casatoria este iubirea legitima.O casatorie de convenienta este o casatorie din disperare.Un barbat si o femeie convin sa aiba copii sub protectia legii;daca nici unul,nici celalalt nu iubeste,pot spera in iubirea care va veni odata cu intimitatea si familia,dar iubirea nu asculta intotdeauna de convenientele sociale si cei care se casatoresc fara dragoste isi asuma adesea riscul unui adulter.

Femeia care iubeste si se casatoreste cu un barbat pe care nu-l iubeste,face un act impotriva naturii.Julie de Volmar nu are nici o scuza,iar sotul ei este un personaj imposibil chiar in roman;Saint-Preux ar fi trebuit sa dispretuiasca acest cuplu imposibil.O fata care se daruieste si apoi se razgandeste,isi dezonoreaza prima iubire,iar lumea e tacit de acord ca a dat frau liber adulterului.Exista o fiinta in fata careia,o femeie demna de acest nume nu trebuie sa roseasca si acesta este barbatul pe care l-a gasit demn de prima ei iubire.Inteleg ca un barbat de inima se casatoreste si reabiliteaza o fata cinstita sedusa si abandonata;dar,daca o fata care nu-si mai apartine,sa cedeze sub pretextul ca baronul d’Etange o ameninta cu moartea sau banuieste ca,daca nu se supune,tatal sau ar muri,declar ca nedelicatetea inimii nu poate fi justificata prin lasitate sau printr-o sensibilitate naroada.Un tata care ameninta ca-si ucide fiica sau moare daca ea actioneaza convenabil sau nobil nu mai este un tata,este un egoist feroce in despotismul lui pe care trebuie sa-l renegi si sa-l parasesti.

A te insura cu o femeie care s-a daruit altuia si acest altul nu este abandonat,inseamna a te casatori cu femeia altuia,casatorie nula in fata naturii si in fata demnitatii umane.A-ti abjura gandirea public fara sa fii convins ca e falsa,inseamna apostazia spiritului;a abjura iubirea cand simti ca ea exista inseamna apostazia inimii.Iubirea adevarata este o pasiune de neinvins,motivata de un sentiment drept;ea nu poate fi niciodata in contradictie cu datoria pentru ca devine prin ea insasi absoluta datorie;pasiune nedreapta constituie iubirea fatala si in fata acesteia trebuie sa rezistam trebuie sa induram sau sa murim.S-ar putea spune ca iubirea fatala este regina demonilor,pentru ca e magnetismul raului inarmat cu toate puterile;nimic nu-i poate limita sau dezarma furia.Cel subjugat ei se simte arzand ca torta lui Atheu fara ca sa trezeasca mila cuiva.In afara legilor naturii si ale societatii nu exista nimic legitim in pasiuni si trebuie sa le dam neantului chiar de la inceput,inabusindu-le sub axioma: Ceea ce nu trebuie sa fie sa nu fie.Nimic nu scuza niciodata nici incestul,nici adulterul.Sunt rusini pe care urechea casta se fereste sa le auda si a caror existenta sufletele simple si curate nu trebuie s-o admita.Actele pe care ratiunea nu le justifica nu sunt acte umane sunt animalitate si nebunie.Sunt caderi dupa care trebuie sa te ridici si sa te stergi pentru a nu ramane murdar,sunt turpitudini pe care dementa trebuie sa le ascunda si pe care morala,epurata de sufletul magnetic nu le-ar putea admite nici macar pentru a le pedepsi.Iata-l pe Iisus in prezenta femeii adultere;el nu-i asculta pe cei care o acuza,nu se uita la ea pentru a vedea roseata rusinii,iar celor care-i cer s-o judece,el le raspunde cu aceasta magnifica vorba care ar trebui sa insemne suprimarea oricarei pedepse impusa de dreptatea umana daca n-ar avea sa afirme ca anumite acte ar trebui sa ramana necunoscute si parca imposibile in fata pudorii legii: ridica-te acum si incearca sa nu mai cazi.Iata vorbele pe care Iisus crede de cuviinta sa le spuna nefericitei,refuzand sa-i asculte pe acuzatori.

Iisus nu admite adulterul,el o numeste furnicatura si drept pedeapsa l-a invoit pe barbat s-o alunge pe aceea care i-a fost sotie.Femeia ,la randul ei,are dreptul de a-si parasi sotul care o inseala.Daca nu are copii poate deveni libera in fata naturii.Dar daca e mama pierde dreptul asupra copiilor sotului daca acesta nu este de o infamie notorie.Renuntand la el,ea renunta la copii ei;si daca nu are tristul curaj de a-i abandona si de a fi dispretuita in ochii lor,trebuie sa se resemneze in numele eroismului sacrificiului matern,ramanand vaduva in cadrul casatoriei,consolandu-se de durerile ei de femeie prin devotamentul de mama.Femela din cuib nu-si abandoneaza niciodata puii atat timp cat nu au aripi,de ce femeile ar fi mai putin bune mame decat femelele pasarilor?Idealul absolutului in iubire divinizeaza intr-un anumit fel generatia omului si acest ideal cere unitate in iubire.Vis al crestinismului este realitatea marilor suflete si de aceea,pentru a nu-l manji in promiscuitatea lumii,atatea inimi s-au inchis sa moara in manastiri,hranindu-se doar cu vesnica dorinta.Eroare uneori sublima,dar intotdeauna regretabila deoarece nu trebuie sa refuzi viata,pentru ca ea nu e vesnica.A nu manca numai pentru ca hrana sufletului e superioara celei trupesti nu inseamna a nu merge pentru ca nu ai aripi?

Pentru o inima demna de dragoste,nu exista in lume decat o femeie,dar femeia,aceasta divinitate a pamantului,se reveleaza adesea in mai multe persoane asemenea unei divinitati a cerului,iar incarnarile ei sunt adesea mai numeroase decat avatarurile lui Visnu.Fericiti credinciosii care nu se descurajeaza niciodata si care,in frigul inimii lor,asteapta intoarcerea randunelelor.Soarele rasfrangandu-se intr-o picatura de apa,poate fi un diamant,poate fi o lume;fericit cel care,dupa ce picatura de apa s-a uscat,nu crede ca soarele s-a stins.Orice frumusete care trece nu e decat refluxul fugar al Frumusetii eterne,obiect unic al iubirii noastre.As vrea sa am ochi de vultur si sa zbor spre soare;dar daca soarele vine spre mine,rasfrangandu-se intr-o picatura de roua,voi multumi naturii,fara sa ma intristeze cand diamantul va disparea.Vai de usuratica fiinta care nu ma mai iubeste,pentru setea idealului din inima ei si eu am fost ca o picatura de apa;trebuie s-o acuz si s-o blestem pentru ca in ochii ei am devenit o lacrima tulburata in care nu se mai vede soarele?..

Preluat de pe asaftei.wordress.com,blogul pe care am postat o perioada de timp din cauza anumitor probleme la acesta..

0 Response to "Iubirea Fatala"

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget
powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme