APOLLONIUS DIN TYANA




APOLLONIUS DIN TYANA
; Apollonios din Thyana (începutul erei creştine, Thyana, Cappadocia - 978), mag grec. Apollonius este aproape o legendă: nu numai că mama sa ar fi fost anunţată de naşterea lui de către un demon, dar ea a şi conceput cu (sic!) o salamandră. El ar fi cunoscut toate limbile Pământului, ar fi fost profet, ar fi alungat ciuma din Efes, ar fi eliberat un posedat, ar fi înviat o tânără fată la Roma etc. Astfel încât a fost considerat cel mai celebru magician, înţelept, taumaturg, pitagorician al Asiei Mici. Ceea ce era cu siguranţă, dar biograful lui, Philostrate, nu relatează aceste minuni decât pentru a le opune celor făcute de Hristos. El apare în La Tentation de Saint Antoine a lui Flaubert, în toată măreţia lui.
Se spune despre Apollonius că era nu numai de o inteligenţă remarcabilă, dar şi foarte frumos, contrazicând ideea preconcepută că numai cei cu defecte fizice se refugiau în lumea ideilor şi în filosofie. De asemenea, tatăl său era un om foarte bogat, astfel că tânărul Apollonius a crescut într-un mediu aristocratic.
La 14 ani tatăl său l-a trimis la Tarsus pentru a-şi desăvârşi educaţia, însă în scurt timp profesorii săi nu au mai avut ce să-l înveţe. La 16 ani a mers în Templul lui Asclepios pentru a primi iniţierile şcolii pitagoreice.
Tânărul Apollonius a primit iniţierile pitagoreice, dovedind, pe lângă o dorinţă arzătoare de a dobândi cunoaşterea secretă, uluitoare capacităţi de vindecare şi clarviziune. Pentru a se purifica în vederea practicării medicinii, el nu consuma carne şi nici vin. Umbla desculţ şi îmbrăcat în haine de in, refuzândpoarte haine de lână.
Tot în acea perioadă, Apollonius şi-a impus patru ani de tăcere, o asceză care era cerută pentru a obţine iniţierea hermetică cea mai importantă. Se mai spune despre el că a făcut tot felul de miracole, predicţii care se adevereau, a calmat o revoltă prin simpla sa prezenţă, a înviat o fată în timpul funeraliilor ei. Toate acestea erau însă aspecte secundare pentru Apollonius.
El a pornit în căutarea izvorului cunoaşterii esenţiale, pe urmele maestrului său, Pitagora, spre India. În vederea acestei călătorii, un preot al lui Apollo de la templul lui Daphne i-a dăruit nişte plăci metalice acoperite cu diagrame care reprezentau harta călătoriilor lui Pitagora, pe care Apollonius s-a decis să o urmeze întocmai.
La Mespila (străvechiul Ninive) l-a întâlnit pe asirianul Damis care i-a devenit ghid, însoţitor local şi discipol. Într-o mare măsură lui Damis îi datorăm relatarea pelerinajelor lor în India şi în Tibet.

Călătoria în Tărâmul Înţelepţilor
După un traseu lung şi dificil, Apollonius şi Damis au traversat Indusul şi au urmat cursul Gangelui. Într-un punct al văii Gangelui s-au orientat spre munţii Himalaya şi au urcat din greu un lanţ muntos, timp de 18 zile. Acest marş ar fi trebuit să-i conducă în Nepalul de nord sau în Tibet. În pofida încrederii lor, pe măsură ce se apropiau de ţintă, au început să se petreacă tot felul de fapte tulburătoare. Aveau ciudata senzaţie că drumul pe care veniseră dispărea brusc în spatele lor. Se aflau ca într-un loc vrăjit în care peisajul se mişca şi se transforma astfel încât călătorul să nu aibă un punct de reper fix.
Un băiat tânăr cu tenul închis la culoare a apărut dintr-o dată în faţa lui Apollonius şi a lui Damis şi i-a vorbit în limba greacă filosofului, ca şi cum venirea sa ar fi fost aşteptată: "Drumul celorlalţi trebuie să se oprească aici, dar dumneavoastră trebuie să mă urmaţi, căci Maeştrii înşişi mi-au dat acest ordin". Cuvântul "Maeştri" i-a plăcut lui Apollonius din Tyana, de aceea l-a urmat pe tânăr, luându-l cu el doar pe credinciosul Damis.
Atunci când Apollonius din Tyana a fost prezentat Regelui Înţelepţilor, Iarchas (sau Hiarchas - Maestrul Sfânt), a descoperit cu uimire că monarhul cunoştea deja conţinutul scrisorii pe care i-o adusese, precum şi toate incidentele lungii sale călătorii din Cappadocia. Apollonius a rămas mai multe luni în regiunea transhimalayană, în Ţara Înţelepţilor, despre care toate descrierile indică faptul că era chiar Shambala. În timpul şederii lor acolo, filosoful şi Damis au putut admira lucruri incredibile: fântâni care proiectau raze de o strălucitoare lumină albastră şi pietre fosforescente care iradiau o asemenea lumină încât noaptea se preschimba în zi. După spusele lui Damis, locuitorii oraşului ştiau să utilizeze energia solară. Înţelepţii foloseau forţa antigravitaţională pentru a se ridica în aer la o înălţime de 3 picioare şi puteau chiar să zboare. Apollonius a fost martor la o ceremonie în timpul căreia Înţelepţii au lovit solul cu bastoanele lor şi au intrat în stare de levitaţie.
Realizările ştiinţifice şi intelectuale ale locuitorilor acestui oraş necunoscut şi nemarcat pe nici o hartă l-au impresionat atât de puternic pe Apollonius încât el s-a mulţumit să aprobe din cap atunci când regele Iarchas i-a spus: "Ai ajuns la oamenii care ştiu totul".
Damis a remarcat că gazdele lor himalayene "trăiau simultan pe pământ şi dincolo de el". Această remarcă enigmatică semnifică probabil faptul că Înţelepţii erau capabili să trăiască în două lumi, cea fizică şi cea spirituală. Despre ei Apollonius mai spune că "nu posedau nimic, şi totuşi aveau întreaga bogăţie din lume". În ceea ce priveşte ideologia lor, regele Iarchas avea o filosofie cosmică ce se poate sintetiza în ideea că "Universul este o structură vie".
Când a venit vremea să se întoarcă, Iarchas i-a dăruit lui Apollonius 7 inele din metalele celor 7 planete. De atunci, Apollonius a purtat în fiecare zi câte un inel, potrivit legilor astrologice. În mesajul său adresat Înţelepţilor din munţi el spunea: "Am ajuns la voi călătorind numai pe pământ, iar la întoarcere, ca să-mi fie mai uşor, nu numai că mi-aţi deschis calea pe mare, dar înţelepciunea voastră mi-a deschis şi porţile paradisului. Tot ce m-aţi învăţat, voi dărui la rândul meu grecilor şi, dacă n-am băut în zadar Cupa lui Tantal, vom rămâne în legătură ca şi cum aţi fi mereu prezenţi lângă mine." Această frază a lui Apollonius pare a fi o referire clară la o metodă de comunicare telepatică.
Apollonius s-ar fi întors din India având o misiune spirituală de natură magică, încredinţată lui de Înţelepţii din Shambala. Regele Iarchas l-a învăţat arta de a încărca obiecte cu influenţe spirituale (talismane) care pot acţiona apoi la distanţă şi de-a lungul timpului. El trebuiaîngroape astfel de talismane, al căror rol era de a perpetua forţa spirituală ce le fusese conferită, în anumite locuri speciale, preferabil sanctuare care conţineau deja influenţe energetice de sorginte religioasă. Tot astfel, în morminte străvechi şi în camere secrete el trebuia să găsească talismane puse acolo de mesageri spirituali anteriori lui.
Se mai ştie că, după vizita în India, Apollonius a călătorit neîntrerupt până la moarte, prin Grecia, Imperiul Roman, Spania, Egipt, Etiopia şi Asia Mică, răspândind cunoaşterea pe care o dobândise şi săvârşind minuni.
În ce locuri din lume a îngropat Apollonius acele talismane, ale căror radiaţii mistice păstrează vie forţa spirituală a omenirii? Se bănuieşte că unul din aceste locuri binecuvântate ar fi Paestum (Italia), sub Templul lui Neptun. Călătorul care respiră liniştea acelui templu, care îi atinge marmura, intră spontan într-o stare de interiorizare care îl conduce până în adâncul inimii sale. La fel se petrece şi în insula Lerin (Franţa), căci Apollonius a locuit acolo, fiind convins că acel loc de pe coasta galică va fi un centru al civilizaţiei viitoare. Acolo, la scurt timp după vizita lui, a fost fondată mănăstirea Saint-Honorat, care a rezistat de-a lungul secolelor până astăzi.
Murmurul chiparoşilor de-a lungul marii faleze de la Saint-Honorat este diferit faţă de alte locuri, culoarea pietrelor pare luminescentă, iar cine se apleacă asupra izvorului poate simţi vibraţiile adevărului etern al vieţii. Să fie acesta un efect al magiei lui Apollonius? Tot ceea ce se poate spune este că el a aplicat metode spirituale deosebite care rămân încă un mister.

Miracolele lui Apollonius
Scopul cel mai evident pe care Apollonius l-a urmărit a fost acela de unificare a credinţelor, explicare a simbolurilor, revelare a spiritului din spatele imaginilor zeităţilor păgâne, suprimarea sacrificiilor şi a formelor exterioare de adorare a divinităţilor, pentru ca ceremoniile religioase să devină o comuniune profundă cu Dumnezeu.
Pe lângă darul clarviziunii şi al profeţiei pe care le-a dovedit de multe ori, Apollonius şi-a folosit capacităţile paranormale în diverse ocazii, de exemplu pentru a scăpa de persecuţiile împăratului roman Nero. Se povesteşte că, în faţa tribunalului roman care judeca acuzaţiile aduse de Nero, el a reuşit, prin arta hermetică, să şteargă conţinutul documentului acuzator.
Închis de împăratul roman Domiţian, el a fost apoi achitat în mod inexplicabil de tribunalul care l-a judecat, şi a dispărut din faţa acestora brusc, pentru a apărea în cu totul alt loc. Miracolele pe care le-a făcut Apollonius în faţa a numeroşi martori, exorcizări, vindecări fizice şi psihice, profeţii, teleportare, par a avea totodată scopul de a îi convinge pe cei sceptici de existenţa lumii spirituale.
Cel din urmă miracol din miile de minuni săvârşite de-a lungul existenţei sale de marele filosof şi iniţiat pitagorician a fost chiar miracolul propriei morţi. La peste 80 de ani, Apollonius a dispărut fără urmă. Unii spun că a dispărut de la casa sa din Ephesus, alţii - din templul Dictynna, după o noapte petrecută în meditaţie. Oricum ar fi, nimeni nu a auzit vorbindu-se vreodată despre mormântul lui Apollonius, tot la fel cum nu se ştie nimic despre moartea lui Pitagora.
Poate ar mai trebui amintit faptul că, 11 secole mai târziu, a trăit în Spania un mare filosof şi alchimist pe nume Artephius, care susţinea că el este chiar Apollonius din Tyana. Acest Artephius trăia în Granada şi în Cadiz, unde Apollonius rămăsese pentru mai mult timp. El era faimos printre alchimiştii acelor vremuri, care veneau din ţări îndepărtate pentru a-l consulta. Ca şi Apollonius, el profesa artele hermetice şi filosofia pitagoreică şi studia arta de a construi talismane, divinaţia şi astrologia. Fusese capabil să-şi prelungească viaţa, susţinea el, în mod miraculos, datorită cunoaşterii Pietrei Filosofale.

MASONERIA, INTELESURI SI TRAVALIU


Or.·. Bucuresti, 21.01.6010

CUVANTUL,

Marelui Maestru, Fr.·. Viorel DANACU, la prima Tinuta de Mare Consiliu al Marii Loji Nationale a Romaniei, din data de 16.01.6010, de la Templul Masonic “Nicu FILIP”, din Bucuresti

Mai inainte de toate, am onoarea si totodata deosebita placere sa va adresez un sincer La Multi Ani ! pentru anul 6010, sa aveti multa putere, lumina si frumusete in toate proiectele voastre de viitor.

Masoneria este mai inainte de toate locul unde oamenii liberi, de buna voie, se reunesc pentru a cunoaste, a-si impartasi unii altora experientele lor de inceput, iar apoi incet, incet, de a-si alge sau nu, calea initiatica.

Marea Loja Nationala a Romaniei, a lansat clasei de intelectuali a tarii, o provocare in acest sens, de acum 8 ani si mai bine, declarand public ca masoneria face front comun impotriva coruptiei, relei credinte, obscurantismului si extremismului de orice fel.

A propus si facut pasi remarcabili si apreciabili in ceea ce a insemnat regenerarea Ordinului, redarea prestigiului intr-o infima masura, dar cel mai important este ca, a reluat si continuat relatiile cu Marea Loja a Frantei, singura Obedienta din lume, care a gazduit francmasoneria romana in exil.

Doresc sa va marturiresc cateva lucruri, pe care voi cei care mi-ati fost loiali, in acesti 8 ani si mai bine, meritati si este o datorie de moralitate, constiinta, fraternitate, sa le cunoasteti.

Aceste adevaruri, zise tocmai acum la acest ceas, nu sunt prezentate pentru a va descuraja, sau de a va demobiliza in lucrarea masonica viitoare, ci tocmai pentru a intelege si progresa pe drumul pe care singuri vi l-ati ales si pe care nu trebuie sa il abandonati datorita unora si altora. Abandonul este o slabiciune a celui nepregatit pentru viata.

Astfel, ca Mare Maestru, al Marii Loji Nationale a Romaniei, dar si mai inainte, cand am facut un periplu in toata tara, din loja in loja,impreuna cu fr. Nicu FILIP, am avut prilejul sa fiu martor al unor dialoguri inedite, a unor reuniuni, cat mai variate, a unor deplasari in tara dar si in strainatate, care mi-au permis sa vad, sa aud opinii, puncte de vedere cu si despre masonerie, impotriva masoneriei, apoi istoria, traditiile, arhivele, masonice din tara si din strainatate, personalitati, experti in masonerie, pe care i-am cunoscut, pirateria masonica pe care am intalnit-o, s.a.m.d.

Toate acestea mi-au dat posibilitatea acum aproape de incheierea mandatului meu, la o analiza si o interpretare proprie, pe care doresc sa vi-o impartasesc, iar apoi impreuna sa tragem linie si sa vedem ce am facut, ce nu am facut, ce a facut fiecare, ce are de facut de acum inainte fiecare, s.,a.m.d.

Dragii mei, am fost initiati in Ritul Scotian Antic si Acceptat, am practicat ritualurile, unii dintre noi le stim pe de rost, am pus suflet,am crezut in lucrarea masonica si in Marele Arhitect al Universului, am crescut numeric, calitativ, avem recunoasteri masonice internationale cu Mari Loji de peste hotare, suntem Membrii in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei, suntemMembrii in Asociatia Muzeelor, Librariilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles, (A.M.M.L.A.), suntem deja cunoscuti peste hotare.

Noi, voi ati cunoscut la randu-i fratii din Franta, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Liban, Brazilia, Gabon si de pe toate continentele, a-ti vazut si auzit ce preocupari au, am luat act de ele, le-am aprobat si incercat sa tinem cont de ele.

Am constituit lojile de perfectie in cadrul Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, unii a-ti fost impinsi inainte, promovand spre treptele superioare, este totul adevarat, este totul in deplinatatea spuselor mele, acordului vostru cu totii fiind martori ai Adevarului. Singurii prieteni, frati cu adevarat fiind adevarul, loialitatea, increderea in celalalt, transparenta, cinstea, munca si perseverenta.

Insa, sunt obligat sa spun ca masoneria speculativa este ca o cale fara iesire. Se vorbeste si iar se vorbeste si nimc nu se face pentru zidirea interioara, in opinia mea se pierde timpul. Se spune ca masoneria este elitista, toti crezand ca dupa ce intri in masonerie, gasesti toate elitele sociale, culturale, politice, financiare, etc.

Trebuie sa stiti ca in masonerie cuvantul elite nu se refera la viata profana pe care noi o delimitam de viata initiatica, in masonerie,elita vine de la verbul “a alege”, adica se refera la alesi.

Asadar, trebuie sa stiti ca nu orice piatra, indiferent de naturta ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a-i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om.

Sa nu uitati vechea afirmatie a scolii pitagorice, care zice:“Nimeni nu poate intra aici, daca nu este geometru”. De aceea este strictamente necesar ca aspirantul sa fie dotat dintr-un inceput cu calitatile necesare pentru a fi acceptat in scoala initiatica care se cheama masonerie.

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, va concepe cursuri, propedeutice, adica pregatitoare pentru toti cei care aspira la initiere. Dupa absolvirea cursurilor, care vor constitui adevarate filtre pentru intrarea in Arta Regala, in Arta Reala, respecatnd astfel zicala biblica: “…multi chemati, putini alesi, acesti putini alesi in crezuzetul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, vor constitui viitoarele lumini ale lojilor romanesti si din Masoneria Universala.

Este ca si in arta, sau oricare alt domeniu, nu toti au talent pentru a dezvolta cu succes, muzica, sculptura, etc.

Trebuie sa va reamintesc, ca sunt de acord sa aiba acces la initiere, respectiv la misterele minore cat mai multi, dar masoneria nu reprezinta calea larga despre care scriu Evangheliile, ci pe cea ingusta, cea a initierii reale si nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge doar cei alesi.

Masoneria nu face altceva decat sa readuca pe om prin intermediul lucrarii individuale, personale, efectuate in baza simbolurilor constructiei fizice, materiale, in stadiul primordial, adica in stadiul, pur.

Acestea sunt misterele minore, ale vechilor scoli initiatice, simbolizate de punctul de intersectie intre bratul orizontal si cel vertical al crucii.

La fel ca scolile antice initiatice si masoneria cauta sa aduca pe om in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau de asemenea sa realizeze. Aici s-ar putea face comparatie cu un rau: catre varsare apele ii sunt murdare si pline de aluviuni. In schimb catre izvoare, apele sunt pure si cristaline. Masonería nu face decat sa aduca pe om catre izvoarele sale, unde malul tuturor impuritatilor spirituale si materiale nu mai exista. Omul traieste in conditii excelente, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul, ca si biblicul Adam. Este ceea ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolica a celor doua brate perpendiculare ale acesteia.

Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masonerie ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina.

Intre discipolii lui Iisus, nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decatinstrumente ritualistice de constructie operativa a masoneriei de azi.

Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului, adica atunci cand Dumnezeu, a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9 , era actuala.

Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche, cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica, in schimb Templul masonic cu intregul lui simbolism, sunt de origine crestina, si reprezinta uniunea intre om care este micro-universul cu macrouniversul.

Va dau un exemplu;

- studiind denumiriel in greaca, a celor patru puncte cardinale:

– Orient = Anatolè;

– Occident= Dysmé

Septentrion= Arctos

Miazazi= Mesembria,

si luand initialele cuvintelor, doua cate doua, Anatole-Dysme (A-D) si Arctos-Mesembria (A-M), obtinem cele doua brate ale crucii plane A-D si A-M, asadar ADAM, numele primului om creat de Dumnezeu, element inglobat in macrouniversul pe care Templul de asemenea il reprezinta, forma spatiala a acestuia fiind data de celelalte doua brate ale crucii: profunzimea si inaltimea sau Nadir si Zenit, in al acrui punct de intersectie se gaseste plasat altarul.

Am sa ma opresc aici, concluzionandu-va urmatoarele :

- calea larga de care v-am vorbit este pentru fratii care au intrat in masonerie, dar masonerai nu a intrat in ei.

Un alt mesaj, pe care doresc sa-l trasmit tuturor francmasonilor din Romania, este urmatorul:

- un urias avantaj pe care il avem noi francmasonii romani, este acela ca lucram intr-un mediu in general foarte spiritual, cel al credintei in Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de important.

Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco-romanesc, l-a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto-dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuitorii dacilor, s.a.m.d.

Intrebati-i pe cei care locuiesc prin alte tari, cu populatie de alte religii, ce simt ei si daca exista o diferenta spirituala intre ei si noi.

Dragii mei, daca in alte religii, Dumnezeu se studiaza, in ortodoxism, Dumnezeu se simte, ceea ce este exact ce isi doreste si ce trebuie sa practice masoneria de la noi, sa simtim Divinitatea din noi.

Spiritualitatea. Nimic altceva. In ortodoxism Dumnezeu se simte si de acest fel de simtiri avem nevoie noi, ca masoni contructori. Pentru ca daca ajungem sa il simtim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa il si intelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmam ca masoneria din lumea ortodoxa trebuie sa fie o masonerie mult mai operativa decat cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului constient de necesitatile sale spirituale. Cred ca usor, usor, lumea rationala occidentala se va intoarce cu fata catre lumina spiritualitatii orientale.

Sa ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicitatii, al contopirii cu Dumnezeu, al numarului 10 (10 : 1+0=1). Apoi, sa nu se uite, in afara de cel de mai sus, ca suntem urmasii unei culturi multimilenare, cam 7000 de ani, ale tracilor si getodacilor, vezi Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuiete, una o femeie in gestatie la 3 luni, a doua in 6 luni, a treia in 9 luni si a patra dupa eliberare. Acest lucru este extraordinar si daca il aducem si pe Zamolxe, pe Mesterul Manole, dragii mei farti, sunt puternic convins ca numai cunoscand toate aceste in primul rand noi, francmasonii din Romania si apoi toti cei de peste hotare, vom promova o masonerie de traditie, o masonerie, atentie, constructiva, esoterica, contribuind astfel cu succes la imbunatatirea relatiilor sociale, in Romania.

Masoneria de traditie, constructiva sau operativa se refera la masonería ca instrument de modelare a omului prin eforturile pe care el insusi trebuie sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor. Cum omul ca micro-univers apartine marelui univers, este de la sine inteles ca tot ce este legat de persoana umana, atat spiritual cat si material, trebuie sa fie in stricta armonie cu legile macro-universului. In acest senssimbolismul templului este graitor. Cine se dedica in cunoasterea legilor universului, intelege si ce se petrece cu el insusi. ExpresiaV:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – in camera de reflectie) este esentiala pentru intreaga cariera masonica. Fara a ne face o introspectie (vizita interioara) nu ne putem cunoaste si nu putem construi nimic in noi insine, caci nu cunoastem materialul (calitatea piatrei simbolice) din care suntem alcatuiti. In acesta si rezida adevaratul secret masonic: in modul cum unul, cunsocandu-se pe el insusi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul stelei inflacarate) incearca sa se autoperfectioneze.Metoda de crestere interioara este unica si personala si nu se poate transmite sau primi din afara. Este tipica individului insusi, fiind aceasta legata de tot ceea ce il defineste pe el si numai pe el ca persoana.

Va rog din tot sufletul meu, pe toti francmasonii romani, sa nu se piarda pe drumul masoneriei speculative, foarte mult raspandite in Europa, dar care nu este pentru ortodocsi.

Intre vechii masoni au existat si inca mai exista, preoti, filosofi adanci de-ai nostri, toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, consultam, ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din Marea Loja Nationale a Romaniei.

Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.

Legenda Mesterului Manole este emblematica pentru francmasoneria romaneasca.

Indraznesc sa afirm ca ar trebui analizate legendele noastre si din punct de vedere masonic. De asemenea o sursa importanta de mister masonic o reprezinta si creatia lui Eminescu sau a oricarui alt poet roman de tendinta ezoterica, care de asemenea mi se pareinteresant de analizat.

Eminescu, masonul fara sort, prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului, ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Eminescu, a fost un foarte bun roman, plin de spiritualitate. Recomand o Plansa de Arhitectura, cu titlu : « Simtirea Masonica a lui Eminescu ».

Nicolae Iorga, in 1934, consemna: “Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Istoricul Nicolae Iorga, sustinea ca doua mari genii a nascut poporul roman: Zamolxis si Eminescu.

Intrand putin in domeniu, cred ca se vor obtine rezultate spectaluloase. Sa nu uitam ca legendele, sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante in formarea masonului operativ. Mai interesanti mi s-ar parea doi ganditori romani: Mihail Valsan, care a cunoscut si a colaborat cu Guenón, si Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist in religii. Ori masoneria si religia sunt entitati situate la doi poli diferiti.

Va ofer aici numai doua exemple: 1- religia se bazeaza pe elementul pasiv (Asa a vrut Dumnezeu!), pe cand masoneria pe elementul activ (un proces de initiere care deschide poarta lucrului cu tine insuti, VITRIOL, etc); 2- religia este destinata celor multi, pe cand masoneria celor putini, dar facuti pentru a o intelege, adica unei elite, etc. Totusi importante sunt si contactele cu masoneria din tarile ortodoxe, si toate celelalte religii ca sa ne lamurim ce si cum gandesc si fratii de acolo. Asta doar ca acumulare de date si nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru Romania, caci fiecare tara are specificul ei cultural si spiritual. Intr-un fel este ca si cu secretul masonicinsusi, despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau invata, pentru ca te reprezinta numai pe tine ca persoana. Este unic ca o amprenta digitala.

Cer tuturor fratilor, sa nu accepte, nu stiu ce insigne in piept, inele scumpe pe degete, sorturi care mai sofisticat brodate, altibilduri lipite pe masini, un fariseism intreg, merg la procesiuni de tot felul si cu toti sfintii numai ca sa fie vazuti de ceilalti si in realiatate, nu au credinta, s.a.d.m.d.

Daca ii intrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc intr-o parte si spun ca Maestru Venerabil, Primul si al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!

Daca ii intrebi cate planse de arhitectura au facut sau cate carti masonice au in biblioteca personala, o sa se balbaie.

In legatura cu Istoria actualei Respectabile Mari Loje Unite a Angliei, sa stiti ca ea insasi a fost constituita pe principii iregulare. Dinmotive religioase si interese politice, masonii din sec. XVII – XVIII au indepartat masoneria constructiva din drepturile ei legitime si au inlocuit-o cu cea speculativa. Vai ce moment nefast! Au inceput sa se reuneasca prin taverne sau case particulare, intorcand spatele templului traditional energetic, construit pe principii esoterice.Actualmente este ca in vechea zicala: Hotul striga cel mai tare: Prindeti hotul! Este legea invingatorului. Pentru multi Anglia nu mai reprezinta o autoritate credibila din punct de vedere masonic. Iar roadele se vad cu claritate chiar si in Romania..

Francmasoneria a deviat in alte directii, acele ale comertului, business-ului, trambulinelor de tot felul, castigurilor cat mai variate, astfel ca cei mai multi, nu au nicio tinta, niciun obiectiv, niciun ideal,totul este o regie si o comicarie.

Toate acestea au generat un fenomen, o forma de a fi,extrem de periculoasa, caci creeza apatie si dezgust si poate duce chiar la sucombarea masoneriei in tara noastra.

Atentie, fratii mei !!!

Apelul meu catre toti francmasonii este acela ca orgoliile, egoismul si ambitiile profane sa nu isi faca locul printre noi, sa construim continuu, printr-o lucrare masonica rituala, morala, spirituala, traditionala si independenta, un templu interior starlucitor, luminos si vesnic.

Limba noastra, spune Petru Maior (1761-1821), corifeul scolii ardelene: “ De aciia macar ca ne-am desprins a zice ca limba romaneasca e fiica a limbei latinesti, adica ceii corecte, totusi de vom vrea a graii oblu, limba romaneasca e mama limbei ceii latinesti.”

Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV-a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice : “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”

Se impune a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300-700 de ani in urma, masoneria universala, astfel ca masoneria romana, trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local, care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra, astfel ca se poate consolida o masonerie regionala pe criteriile spiritualitatii filocaliei crestine.

Noi, francmasonii roman, trebuie sa gandim si sa construim o masonerie pentru romani, adica pe intelesul romanilor si in dependenta directa de cultura noastra milenara.

Cred ca este inutil ca sa se bata apa in piua cu morala si etica, asa cum o fac majoritatea fratilor din lumea intreaga. Noi suntem romani spirituali, Fii ai dacilor, inchinatori la un Dumnezeu unic si nevazut.

Trebuie sa tinem sus flacara invataturii masonice milenare.

Trebuie sa lucram pentru adaptarea in tara noastra, a unei masonerii operative cat mai pure, care sa asigure cresterea noastra spirituala pe drumul misterelor minore.

Site-ul www.dacia.org este cutremurator, pentru adevarurilepe care le scoate la lumina.

Am fost un mare popor !

Toate argumentele aduse in lucrarile site-ului le consider fundamentale pentru redesteptarea noastra nationala.

Si aici masoneria are un cuvant greu de spus. Edificarile de temple ale tracilor si geto-dacilor de acum 5-7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?

Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr-un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr-un model cu traditii specifice romanesti.

Eu si cu cativa frati din Marea Loja Nationala a Romanie, mergem numai inainte, ca initiati, am depus un juramant, respectam cu strictete regulamentele masonice, universal acceptate si mergem numai in sensul acelor de ceasornic,niciodata invers, niciodata inapoi, noi totdeauna mergem de la intuneric spre lumina, de la luna spre soare, de la rau spre bine, deci trebuie sa mergem numai si numai inainte.

Aud voci ale unor frati din alte Mari loji, spunand ca sa ne unim.

Eu le spun la toti, dar noi nu suntem despartiti,francmasoneria este una, nu exista doua sau trei francmasonerii, ea este universala si intreaga lucrare o consacram si proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului si nu intru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de Anglia, America sau Honolulu.

Daca toate zise in aceasta plansa, reprezinta interes si pentru fratii din alte Mari Loji, se regasesc cu sufletul si credinta in Marele Arhitect al Universului, sa vina aici, la lumina, spre lumina, spre acolo unde mergem si noi.

Obsesia unora de a merge mai inapoi, sa ne unim, cu cei din Marea Loja Nationala din Romania, este satira si umor, niciodata noi, nu vom merge inapoi ci intotdeauna inainte.

Sa vina ei spre noi si impreuna inainte, cu totii vom intinde mainile spre cerul instelat, dorind sa ne cunoastem fratii, iar sufletele noastre vor oglindi sincera vointa de Unire cu Marele Cretor, Marele Arhitect al Universului.

Iata, aceasta este Marea Unire la care trebuie sa tanjim noi toti initiatii, romanii.

Anul acesta este un an al incercarii pentru multi si doresc ca Marea Loja Nationala a Romaniei, care inseamna sufletul meu, truda mea, credinta mea, familia mea, sa parcurga in unitate, intelepciune, ratiune, orice obstacol, asezand mai presus de toate Templul Masonic, la care construiesc de mii de ani, generatii dupa generatii.

Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului (.. ritual…).

Creatia lui Dumnezeu, inca nu este dezvaluita pe deplin omului, de aceea trebuie sa fim extrem de preacuti si sa nu criticam niciodata Biblia, care este maniera progresiva si se dezvaluie in timp omenirii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea sanatate si putere pentru a aduce cat mai curand lumina Marelui Arhitect al Universului in inimile romanilor de pretutindeni, spre binele lor personal si al tarii noastre intregi.

Marele Ahitect al Uiversului sa binecuvanteze familiile noastre, Ordinul si tara noastra.

Am zis !

Viorel DANACU,

Mare Maestru,

Marea Loja Nationala a Romaniei.

powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme