Masoneria


Cea mai vasta societate secreta – sau discreta – din lume este Francmasoneria. S-a raspandit mai cu seama datorita extinderii Imperiului Britanic, in secolul al XIX-lea. Prin definitie, francmasonii sunt o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai.
Francmasonii au fost unii dintre cei mai controversati, majoritatea oamenilor atribuindu-le un caracter satanic, ba chiar „acuzati” de diferite conspiratii.

Francmasoneria exista astazi in forme variate, avand aproximativ 5 milioane de membri.

Simbolurile Francmasoneriei

Principalele simboluri masonice sunt cele „Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul si „Volumul Sfintei Legi”) precum si litera „G” scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, reprezentand initiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoza.
Geometria oculta foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama, pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice.

Istoria Francmasoneriei

Francmasoneria a debutat in perioada regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus. In acea perioada, constructorii de temple si monumente se bucurau de anumite privilegii, printre care si scutirea de contributii publice. Acestia erau impartiti in trei grade: ucenici, companioni si maistri. Se organizau intruniri, de regula seara dupa terminarea lucrului, intr-o baraca amenajata in apropierea constructiei, unde se discutau lucrarile pentru a doua zi.
Aceste adunari erau conduse de marele maistrilor, fiind precedate de un ceremonial magico-religios, mostenit din perioada cand numai preotii se ocupau de amenajarea templelor.

Unele legende masonice plaseaza formarea organizatiei in vremea construirii Turnului Babel, si cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care se spune in Bibile. Sau, ca sa-l citam pe Mircea Eliade, „istoria incepe in Sumer”.
Istoria Francmasoneriei este oarecum neclara. Originea ei ramanand un mister, un secret pastrat cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la Francmasonerie.
Se spune ca multi masoni au pierdut din vedere adevarata origine si scopul organizatiei insesi. In lucrarea „The Templar Revelation” autorii scriau descriau Francmasoneria: „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care si-a pierdut intelesul originar”.
In secolul al VII-lea, din pricina crestinizarii anglo-saxonilor se aduc modificari in normele confreriilor de constructuri, iar vechile ritualuri si regulile de initiere au capatat formulele adecvate ale noii religii dominante. Nu s-au pierdut manoperele oculte, semnele si procedeele magice, iar secretul si ceremonialul initierilor a ramas de asemenea neschimbat. S-au pastrat si traditiile de intrajutorare si solidaritate din antichitatea romana.
In 925 francmasonii isi aleg ca patron pe Sfantul Ioan, deoarece sarbatorirea acestuia coincidea cu solstitiul de vara, moment astronomic celebrat prin ritualuri magice de catre membrii confreriilor de zidari inca din antichitate.

Confreriile de zidari „Fratii Sfantului Ioan” s-au raspandit pe continentul european. Acestia au primit din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale. In acea perioada multi oameni de arta si ganditori au devenit membri ai lojelor masonice, beneficiand de numeroase facilitati.
La intrunirile acestora se discutau despre idei filozofice si se cautau cai de reformare politica a societatii. Faptul ca aceste intruniri erau private este de inteles, incercarile lor inovatoare nu erau vazute bine de Biserica. Biserica catolica era obsedata de ideea ereziilor pe care le vedea in orice incercare inovatoare. Secretul fiind singura modalitate de a duce planurile pana la capat.

Unele loje masonice s-au transformat destul de radical. Activau ca asociatii ale zidarilor desfasurand in aparenta o activitate declarata de cercetare a naturii, dar avand, in secret, o serie de teluri politice si sociale.

Pana la urma, biserica si-a dat seama de actiunile francmasonilor. In secolul al XV-lea, lojile masonice au fost persecutate sangeros de Biserica Catolica, fiind acuzati de propovaduire a ereziei si schismei in Biserica. Multe dintre lojile masonice au fost destramate. Secolul XVI a fost distrugator pentru francmasoni. Luther a reusit sa descompuna lojele Francmasoneriei, cu exceptia celor din insulele britanice.

In 1649, dupa decapitarea regelui Carol I, masonii restabilesc tronul si totodata submineaza autoritatea lui Cromwell, dand francmasoneriei un caracter prin excelenta politic.

Dupa 1660, francmasoneria se transforma definitiv din confrerie profesionala in societate oculta.

In 1717 s-a format Marea Loja Unita, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest Ordin a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai lunga de timp. In 1720 se formeaza o Loja in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia.
In aceasta epoca adevarata origine a Francmasoneriei a devenit cunoscuta marelui public.
In 1737, Carol Eduard, care era si membru al Societatii Regale, a rostit un discurs in fata francmasonilor din Paris, cunoscut drept „Cuvantarea lui Ramsey”. In aceasta declaratie a spus: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sfantului Ioan de la Ierusalim, un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri.” Ramsey a mai spus ca Francmasoneria era legata de scolile antice de mistere.

Francmasoneria a continuat sa-si largeasca randurile, astfel, in 1751 masonul german, baronul Karl Gotlieb von Hund a intemeiat o filiala a Ritului Scotian in Frankfurt, denumita „Ordinul respectarii stricte a regulilor”. Ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre Iluminati si Francmasoneria germana, in timpul Congresului de la Wilhelmsbad.

In Romania, francmasoneria a avut un rol important. Au fost cativa domnitori romani care au aplicat la ideile si principiile „Epocii Luminilor” pe care si francmasoneria le-a raspandit. In Moldova si Tara Romaneasca, Alexandru Lapusneanu si Radu Serban au intemeiat Scoli domnesti „pentru invatatura norodului”, in 1561 la Cotnari si in 1603 la Targoviste.
Serban Cantacuzino a reusit sa construiasca Academia din Bucuresti (1688), Antioh Cantemir a construit una la Iasi (1707) iar in Transilvania, s-a construit in 1795 la straduinta invatatului Ioan Piuariu-Molnar.

S-au infaptuit reforme fiscale si juridice de catre Constantin Brancoveanu, Antioh si Dimitrie Cantemir, s-au deschis scoli si spitale, si s-a popularizat ideea „bunului” sau „binelui obstesc”. Constantin Mavrocordat a instaurat o Constitutie in Tara Romaneasca si a desfintat iobagia.
Horea, un alt francmason, a redactat faimosul „Supplex libellus valachorum”, unde era prezentate revendicari absolut similare cu cele exprimate zece ani mai inainte in America sau cinci ani mai tarziu in Franta.

Prima loja masonica romaneasca a fost intemeiata la Iasi in 1748, de catre italianul Carri, secretar a lui Constantin Mavrocordat. A doua loja a aparut in 1749 printre sasii de la Brasov, iar a treia in 1767 la Sibiu.
Spre deosebire de alte tari, in Romania situatia a stat altfel. Francmasonii erau priviti bine de catre Biserica Crestina, ba chiar aveau relatii bune pana in 1937, in timp ce biserica romano-catolica i-a socotit indelunga vreme eretici si apostati.

Cativa dintre francmasonii romani cunoscuti sunt: Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Radulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret, Tudor Vladimirescu.
Cum se zicea odinioara la Bucuresti: “incepi student, continui farmazon, devii savant sau ministru, si termini calcat in picioare de multime sub forma de Bulevard”. Intr-adevar multe din bulevardele din centrul oraselor romanesti au numiri de francmasoni celebri.

In timpul comunismului francmasoneria practic n-a mai existat. Mihail Sadoveanu a avut o incercare de a impaca francmasoneria cu comunismul, insa fara succese.

S-au intocmit liste de catre legionari si multi francmasoni au fost arestati. In 1948 comunistii hotarasc desfiintarea francmasoneriei in Romania.
In data de 27 decembrie 1989, la Bucuresti, francmasonii care au supravietuit se intalnesc in fostul Templu din strada Radu de la Afumati si pun la cale renasterea Francmasoneriei romane. In octombrie 1990 francmasonii romani din exil creeaza Marea Loja Nationala a Romaniei.

Pro sau contra Francmasoneriei

Multi asociaza masoneria cu satanismul, dar defapt, acestea doua nu au nimic in comun. Exista si exceptii, ordine iesite de sub uzuanta marilor Loje care din diverse interese, acoperindu-se sub eticheta de masoni, ies din tiparele Francmasoneriei.

Marile minti stralucite au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu masoneria din pricina unui mediu intelectual evolutiv propice.

Adeptii francmasoni sustin ca ofera o altfel de cunoastere, insa nu intotdeauna la nivelul dorit. Care este secretul lor? Psihicul manipuleaza subconstientul, cheia sunt riturile. Miscarea mereu fiind aceeasi. La fel ca si in alte practici religioase, indiferent de cult sau religie.

Exista adevarate grupuri anti-masonice, religioase, politice sau adepti ai teoriilor conspiratiei.

Se vorbeste de mult timp de o masonerie in cadrul masoneriei. Prima fiind vizibila, in care sunt diversi intelectuali, personalitati mai mult sau mai putin cunoscute, care organizeaza evenimente, ce au fundatii filantropice, iar a doua, cea invizibila, intangibila, impenetrabila, ai carei membri nici macar n-ar putea fi banuiti de asemenea afilieri.

Francmasoneria nu este o religie sau cult anti-crestin, desi multi sustin contrariul. Insa francmasonii cred intr-o Fiinta Suprema, asemenea crestinilor, iar Biblia Masonica este defapt cea crestina, versiunea lui King James.
In pofida unei istorii lungi de atacuri si abuzuri, Francmasoneria continua sa infloreasca, avand in ziua de astazi aproximativ 5 milioane de membri.

Secretele francmasonilor

O adevarata elita s-a creat in randul francmasonilor, formata din marii maestrii ai Marilor Loje, unde intra numai initiati ai gradului 33 (grad absolut). Se spune ca intre acestia circula cunostinte de cu totul alta natura, inaccesibile celor de rand. Marele Maestru detine „Cartea Riturilor”, o culegere de texte datand din Egiptul Antic care ar ascunde adevarata „poveste” a crestinismului si a miracolului christic. Alte surse afirma de fapt ca masoneria s-ar supune legii sincretismului dorind pe pamant o singura reglie si un singur Creator – realizabil prin figura Marelui Arhitect.

Marea majoritate a cartilor cu si despre masoni au fost scrise doar de dragul de a fi scrise si desi au la baza niste lucruri reale, pe parcursul cartii sunt distorsionate pentru a oferi publicului ce doreste, sau distorsionate de teoriile proprii ale autorului, exact ca in religie.

Adevarul este ca nimeni nu stie absolut nimic despre masonerie, cu exceptia lucrurilor deja dezvaluite de masoni.
Masoneria din carti si din presa fie ea descrisa intr-un mod negativ sau nu, exista doar acolo. Indiferent ce carte vom citi si ce parte vom asculta tot nu vom afla ce se ascunde, de fapt, in spatele usilor inchise.

0 Response to "Masoneria"

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget
powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme