Sfarsitul vietii
In ciuda implicatiilor filozofice si religioase moartea este inainte de toate un fenomen fiziologic, care trebuie privit ca atare. Ea este viata care se retrage si nu un personaj malefic, fantoma care ranjeste inarmata cu o coasa, inamicul genului uman. Se spune ca dragostea este mai puternica decat moartea...ei bine, nu vreau sa te dezamagesc dar nu este adevarat - vai - decat pentru amanti :). In schimb, fortele care unesc sexele au fost intotdeauna mai puternice si banuiesc ca ti-ai dat seama la ce ma refer..nasterile au depasit intotdeauna decesele si ca aparitia de noi linii a compensat larg extinctia unor specii vechi. Daca cumva ai uitat am sa-ti reamintesc cu mare placere:) ..tot ce exista pe pamant este destinat pieirii: indivizi, specii si ansamblul regnurilor animal si vegetal.
Medicina a facut sa creasca speranta de viata in mare masura, ceea ce a contribuit la suprapopularea globului. Ea a adus, din fericire si antidotul, care este controlarea nasterilor. O prea mare longevitate creste proportia neproductivilor; o societate a carei varsta medie creste mereu pe cata vreme natalitatea scade, are zilele numarate. Daca a trecut varsta reproducerii, indivizii sunt biologic in "amanare temporara". Moartea este indispensabila eternei tinereti a vietii si a evolutiei sale. Flubert scrie: "nu am vazut niciodata un copil fara sa ma gandesc ca va deveni un batran si nici un leagan fara sa ma gandesc la un mormant".
Conditia noastra de muritori este in adevar singura certitudine pe care o posedam. "Dura lex sed lex": ea este una dintre acele legi care nu sunt niciodata acceptate, chiar daca ele nu sufera nici o exceptie, si implicand atat pe cei puternici cat si pe dezmostenitii soartei. Cimitirele militare, cu alinierea lor de cruci identice, exprima mai bine egalitatea in fata mortii decat mormintele civile cu inegalitatea lor. Aceasta lege universala, care ne revolta atunci cand ne priveste pe noi, sau pe cei apropiati noua, ne lasa mai fatalisti cand este vorba de cei din lumea "a treia" si total indiferenti in ceea ce priveste celelalte specii: nimeni nu s-a interesat vreodata de nemurirea nevertebratelor, a pestilor, a pasarilor sau a celorlalte mamifere. Totusi, multe vietati care nu traiesc decat o zi sau un anotimp, ar fi mai indreptatite decat umanitatea sa obtina un supliment de viata..
Adevarata menire a omului, este aceea de a descoperi ce este el, ce este lumea si ce este Logosul "in care ne avem viata, trairea si fiinta". Ani indelungati de munca si experienta sunt necesari pana cand omul sa inceapa sa inteleaga aceasta "Intelepciune
a lui Dumnezeu care era pentru el un mister", si sa descopere "planul lui Dumnezeu care este Evolutia". Aceasta ii este menirea eterna: sa descopere in el insusi si in ceilalti materia, animalul si pe Dumnezeu. Viata intreaga este un vast laborator, in care omul invata cum sa actioneze, ajutat fiind in demersul lui de numeroase mijloace de instruire: acestea sunt religiile si filosofiile, stiintele si artele timpului sau.
Suferintele constituie de asemenea mijloace de instruire desi oamenii, in majoritatea lor, nu le accepta cu bucurie, acestea ii ajuta sa-si plateasca datoriile pe care le-au acumulat. Dar instrumentul cel mai atragator dintre toate il constituie Intelepciunea ascunsa, care ne dezvaluie planul lui Dumnezeu si care se adreseaza atat mintii cat si inimii cum nici o alta revelatie nu a facut-o pana acum.
Medicina a facut sa creasca speranta de viata in mare masura, ceea ce a contribuit la suprapopularea globului. Ea a adus, din fericire si antidotul, care este controlarea nasterilor. O prea mare longevitate creste proportia neproductivilor; o societate a carei varsta medie creste mereu pe cata vreme natalitatea scade, are zilele numarate. Daca a trecut varsta reproducerii, indivizii sunt biologic in "amanare temporara". Moartea este indispensabila eternei tinereti a vietii si a evolutiei sale. Flubert scrie: "nu am vazut niciodata un copil fara sa ma gandesc ca va deveni un batran si nici un leagan fara sa ma gandesc la un mormant".
Conditia noastra de muritori este in adevar singura certitudine pe care o posedam. "Dura lex sed lex": ea este una dintre acele legi care nu sunt niciodata acceptate, chiar daca ele nu sufera nici o exceptie, si implicand atat pe cei puternici cat si pe dezmostenitii soartei. Cimitirele militare, cu alinierea lor de cruci identice, exprima mai bine egalitatea in fata mortii decat mormintele civile cu inegalitatea lor. Aceasta lege universala, care ne revolta atunci cand ne priveste pe noi, sau pe cei apropiati noua, ne lasa mai fatalisti cand este vorba de cei din lumea "a treia" si total indiferenti in ceea ce priveste celelalte specii: nimeni nu s-a interesat vreodata de nemurirea nevertebratelor, a pestilor, a pasarilor sau a celorlalte mamifere. Totusi, multe vietati care nu traiesc decat o zi sau un anotimp, ar fi mai indreptatite decat umanitatea sa obtina un supliment de viata..
Adevarata menire a omului, este aceea de a descoperi ce este el, ce este lumea si ce este Logosul "in care ne avem viata, trairea si fiinta". Ani indelungati de munca si experienta sunt necesari pana cand omul sa inceapa sa inteleaga aceasta "Intelepciune
a lui Dumnezeu care era pentru el un mister", si sa descopere "planul lui Dumnezeu care este Evolutia". Aceasta ii este menirea eterna: sa descopere in el insusi si in ceilalti materia, animalul si pe Dumnezeu. Viata intreaga este un vast laborator, in care omul invata cum sa actioneze, ajutat fiind in demersul lui de numeroase mijloace de instruire: acestea sunt religiile si filosofiile, stiintele si artele timpului sau.
Suferintele constituie de asemenea mijloace de instruire desi oamenii, in majoritatea lor, nu le accepta cu bucurie, acestea ii ajuta sa-si plateasca datoriile pe care le-au acumulat. Dar instrumentul cel mai atragator dintre toate il constituie Intelepciunea ascunsa, care ne dezvaluie planul lui Dumnezeu si care se adreseaza atat mintii cat si inimii cum nici o alta revelatie nu a facut-o pana acum.
